Înmulțirea cu 2

Înmulțirea cu 2.

Am început înmulțirea cu povestea bunicii. Aceasta a pregătit mănuși pentru că nepoțeii nu puteau ieși afară la joacă, în zăpadă, fără mănuși. Am explicat astfel înmulțirea cu doi, deoarece se repetau cele două mănuși pentru toate situațiiile în care bunica ar fi avut un nepot, doi nepoți, cinci nepoți și tot așa. Noroc că bunica noastră avea 10 nepoți și am trecut astfel prin toate înmulțirile de la 1 până la 10. Pentru a arăta și comutativitatea înmulțirii, am așezat mănușile pe două rânduri. Dacă la început citeam pe verticală, câte două mănuși pentru câți nepoți erau în cadru, în a doua situație le număram pe orizontală. Spre exemplu, aveam 5 mănuși pe primul rând (scris cu galben) și alte 5 mănuși pe cel de-al doilea rând (scris de data aceasta cu verde). Pentru că 5 se repetă de două ori copiii au dedus și înmulțirea 2×5 nu doar 5×2, iar prin faptul că au numărat mănușile de fiecare dată s-au convins că rezultatul rămânea neschimbat indiferent de cum așezam factorii. La final, bunica a terminat de croșetat mănușile dar a folosit o lână specială pe care erau scrise niște cuvinte magice, cuvinte care ne indică nouă faptul că trebuie să folosim înmulțirea cu 2 (aici am introdus terminologia, noțiunea de dublu, îndoit și mărit de două ori) Pentru partea de aplicații, copiii din poveste au ieși afară la zăpadă unde au făcut îngerași de zăpadă peste numerele care pot fi rezultatele la înmulțirea cu 2, s-au dat cu sania și au transformat înmulțirea în adunare repetată și invers, apoi s-au jucat cu bulgării de zăpadă atunci când au nimerit copilul care ieșea din ascunzătoare și spunea rezultatul unui anumit exercițiu.